Foarte des în publicațiile care se ocupă de reglementare in Vest există rubrica de ”People To Watch”. Aceștia sunt oamenii dintr-un anumit domeniu (în cazul nostru, legiferare și reglementare) a căror muncă este important să o urmărim. Inaugurăm și noi pe ”Reglementatorul deștept” o asemenea rubrică.
Și ce om mai potrivit pentru a începe rubrica ”Oameni de urmărit” decât Nicu Ștefănuță, acest adevărat ”copil teribil” al politicii românești. Deja foarte cunoscut după ce în 2019 a fost ales europarlamentar pe lista USR PLUS, el a reușit, după ce și-a dat demisia din USR în 2023, să fie reales în 2024 ca și independent în Parlamentul European, cu susținerea unei coaliții de alegători formată în special din tinerii și persoanele cu educație din marile orașe. Această performanță, precum și alegerea sa în poziția de vice-președinte al Parlamentului European, fac din el unul dintre cei mai importanți români care activează în instituțiile europene.
O analiză a tuturor aspectelor legate de activitatea lui Nicu Ștefănuță ar lua prea mult, de aceea voi acoperi una dintre zonele de legislație foarte dragi mie, și în care m-am implicat atât cât am putut în ultimii ani - apicultura. Mai ales că în România, apicultura se confruntă cu două mari probleme. Astfel, deși la nivelul Uniunii Europene pesticide foarte dăunătoare pentru albine, precum neocotinoidele, sunt interzise încă din 2013, ele sunt în continuare folosite în România la scară largă, pe baza unor derogări aprobate de Ministerul Agriculturii.
La aceasta se adaugă problema etichetării mierii. Mai precis, pe cea mai mare parte din mierea de pe piața românească nu se precizează exact originea mierii din ambalaj, din cauza lipsei unor norme de etichetare. Aceasta permite comercializarea mierii contrafăcute si creșterea concurentei neloiale la mierea nealterată, românească. Astfel, consumatorii, în special din categoriile vulnerabile, cum ar fi copiii sau diabeticii sunt grav afectați de consumul mierii de laborator, falsificată si etichetată înșelător.
Spre meritul său, Nicu Ștefănuță a arătat destul de mult interes pentru apicultură în ultima perioadă. Acest interes este cumva de înțeles în condițiile în care dânsul face parte din Grupul Verzilor din Parlamentul European, fiind chiar vice-președinte al acestora. Nu numai pentru Grupul Verzilor, dar pentru Parlamentul European și întreaga Uniune Europeană, problema polenizatorilor este una de mare prioritate.
În aceste condiții, europarlamentarul a participat în 25 septembrie 2023 , la Palatul Parlamentului, la masa rotundă „Mierea - un super aliment pentru sănătatea fiecăruia dintre noi”, eveniment printre moderatorii căruia m-am numărat, alături de Susana Dragomir. În condițiile în care la acest eveniment a fost abordată problema etichetării mierii, Nicu Ștefănuță s-a declarat susținător hotărât al etichetării mierii, declarând că ”mierea e un produs sacrosanct”. Aceasta a fost urmată în 2023 de o de declarații și postări pe social media pe problema protejării populațiilor de albine. Mai mult, datorită luărilor sale de poziție în această problemă, el a primit în iunie al acestui an premiul "BeeCoherent" al organizației europene BeeLife European Beekeeping Coordination, premiu acordat pentru candidații la europarlamentare care susțin albinele. Până aici, totul bine.
Însă luările sale de poziție pe această problemă s-au împuținat destul de clar în ultima perioadă. Din 29 iulie 2024, Nicu Ștefănuță nu a mai avut nici o luare de poziție pe problemele apiculturii pe paginile sale de social media. În parte explicabilă din cauza alegerilor (cele europarlamentare terminate totuși în august), această schimbare de priorități este totuși destul de îngrijorătoare. Mai mult, majoritatea luărilor de poziție pe apicultură ale lui Nicu Ștefănuță, deși tranșante, se referă la niște pericole generale și vagi (precum în acest exemplu) și mai puțin la obiective clare de reglementare- precum necesitatea unor norme clare de etichetare, de exemplu.
Concluzie? Deși Nicu Ștefănuță s-a dovedit a fi un politician redutabil și, mai mult, un aliat la apiculturii, încă nu este cu adevărat un ”campion” al acesteia. Pentru viitor, rămâne de văzut în ce măsură apicultura va rămâne printre prioritățile sale. Mai mult, va fi interesant de urmărit în ce măsură modul în care se raportează la acest sector va evolua: de la trasul alarmei (util și el) referitor la situația generală a albinelor, la sprijin concret pe obiective concrete. Ca atare, îi acordăm calificativul de ”bine, dar e loc de și mai bine”. Sperăm într-un Nicu Ștefănuță care să fie și în viitor la fel de receptiv, ba poate chiar mai receptiv la problemele apiculturii decât a fost în trecut și care se va implica in viitor mai mult, acum că deține o poziție atât de favorabilă în Parlamentul European.