Când le explic parlamentarilor, șefilor de partide, funcționarilor din ministere, sau pur și simplu celor din jur, că România are o mare problemă a mierii, cu toții se uită la mine foarte surprinși. Cum adică, , sunt întrebat? Până la urmă, apicultura românească a înregistrat în ultimii ani creșteri serioase la producție, culminând cu anul 2018. Atunci, munca producătorilor de miere a dus România pe locul 2 la numărul de stupi din Europa, în fața unor mari ”puteri europene” în domeniul alimentației precum Italia sau Franța. Vorbim de o creștere de 15 % față de anii precedenți, lucru care în 2018 ne-a dus pe locul 1 al producției de miere din UE.
Ca atare, la capitolul ”cum stăm?” răspunsul este: ”Oficial, ne merge bine”. Din păcate, realitatea este alta. Mierea românească are o mare problemă- cea a etichetării. De unde pornește ea? Din păcate, piața e invadată, la presiunile marilor distribuitori și procesatori de alimente, de cantități imense de miere de calitate scăzută sau contrafăcută din țări din afara UE. Acest fenomen are efecte dezastruoase atât asupra consumatorului român, care efectiv este pus în situația de a consuma sirop cu gust de miere, cât și asupra apicultorilor români care primesc de la procesatori cel mai mic preț pe miere din Uniunea Europeană (1,82 EUR / kg vs 2,53 în Bulgaria vs 3,79 media UE)
Ca atare, consumatorul român, deși trăiește într-o țară mare producătoare de miere, nici măcar nu știe dacă ceea ce consumă e miere românească, sau pur și simplu un produs de laborator. Motivul este unul de reglementare, deci nu este nici o surpriză că ne ocupăm de el în acest blog. Mai precis, neaplicarea legii duce la o situație în care, conform legislației actuale, producătorii și retailerii au obligația doar de a preciza dacă mierea vine sau nu din afara Uniunii Europene, fără precizarea țării de origine sau a procentajului.
Ca atare pe eticheta unui ambalaj în care se află amestec de miere din care 99% vine din China va scrie de regulă doar ”Amestec de miere din Uniunea Europeană și din afara acesteia”. Practic, mierea respectivă ar putea la fel de bine să vină de pe planeta Marte. De această situație beneficiază îndeosebi marii distribuitori de miere, care au enorm de câștigat din amestecarea mierii romanesti cu miere foarte ieftină de laborator, și care este după aceea este vândută cu profit mare la preț de miere veritabilă. Mulți apicultori relatează că mierea lor este cumpărată de distribuitori din Ucraina, este amestecată acolo cu miere de laborator, după care este vândută înapoi pe piața românească. Din păcate, Ucraina a devenit una dintre principalele porți de intrare a mierii contrafăcute atât în România cât și în Uniunea Europeană.
Prima încercare de rezolvare a acestei probleme își are începuturile în 2017, când a apărut o inițiativă legislativă ce urmăreau modificarea legii apiculturii pentru îmbunătățirea situației etichetării. Ea a părut că s-a încheiat cu succes prin legea 79/2020, promulgată acum 4 ani. Una dintre prevederile de bază ale acestei legi era etichetarea cu obligativitatea menționării țărilor de origine a mierii din amestecurile care se vând de regulă în retail. Această lege nu a fost aplicată, întrucât Ministerul Agriculturii nu a elaborat normele de aplicare.
Federația asociațiilor apicole din România - ROMAPIS, pe care o consider cea mai serioasă și implicată organizație a apicultorilor, a adresat Ministerului Agriculturii numeroase sesizări pentru elaborarea normelor de aplicare a acestei legi. Rezultate- zero. La solicitarea de explicații adresate de ROMAPIS mai multor rețele de retail răspunsul a fost că în lipsa normelor de aplicare nu pot să ia decizii referitor la corectitudinea etichetării.
Între timp a apărut o nouă inițiativă legislativă, de corectare a legii 79/2020 în sensul includerii și a procentajului pe etichetă, dar nici aceasta nu va putea fi pusă în aplicare fără implicarea Ministerului Agriculturii. Ce oprește oare autoritățile să pună în aplicare aceste măsuri care ar fi în beneficiul, atât al consumatorilor, cât și al producătorilor, și ar afecta doar speculanții din domeniu și distribuitorii care amestecă miere adevărată, românească, cu miere de laborator? Singurul răspuns corect ar fi- NU ȘTIM.
Mai ales că ultima propunere, de corectare a legii 79/2020, a și trecut prin Comisia Juridică din Camera Deputaților, care a dat aviz pozitiv. Ea trebuia să meargă mai departe, la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice, dar este blocată acolo, Mai precis, Ionuț Cheșnoiu, președintele acesteia, nu a pus încă această inițiativă pe agenda Comisiei de agricultură.
Care este soluția pentru ca pe mesele românilor să ajungă miere de bună calitate? Simplu- și e o soluție care nu costă bugetul nici un leu. Inițiativa legislativă de corectare a legii 79/2020 trebuie să fie susținută și votată. Să sperăm că partidul de guvernământ după alegerile din aceste luni își va face un pic de curaj și va trece o lege ale cărei singure victime sunt distribuitorii de miere falsă. Iar câștigătorii ei suntem noi toți, cei care dorim să consumăm miere românească de cea mai bună calitate.